Arsenie Boca este considerat cel mai mare duhovnic român al secolului XX, dar și una dintre personalitățile cele mai interesante și complexe ale României. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din Tara Hategului, se perindă zilnic sute de pelerini. În timpul vieții a fost urmărit, supravegheat, cercetat, iar cuvintele şi atitudinile sale au devenit subiect de interpretări, răstălmăciri şi, câteodată, rea-voinţă. Dar, mai mult decât oricine în România contemporană, a dat sens şi nădejde celor deznădăjduiți. Din dosarul informativ al Părintelui Arsenie Boca aflăm că, începând din anul 1946, Părintele era „cunoscut de Gheorghiu-Dej şi de Teohari Georgescu, cei care voiau să-l promoveze într-un post de episcop”. Conform mărturiei Mitropolitului Bartolomeu Anania, după anul 1948, însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina, plănuia să-l ridice pe Părintele Arsenie la rangul de arhiereu: Acesta a mărturisit: „Ştiu cu siguranţă că Patriarhul se gândea să-l cheme la treapta arhieriei, dar, precum se cunoaşte, Arsenie a fost arestat, dus în lagăre de muncă forţată şi apoi, practic, obligat să rămână inactiv”. Se mai consemnează, de asemenea, că în acea vreme Părintele Arsenie Boca se afla în bune relaţii cu Petru Groza. Prin urmare, nu i-ar fi fost deloc greu să profite de pe urma acestor „simpatii”! De ce a preferat în locul puterii - arestările, în locul confortului -urmăririle, în locul recunoaşterii - marginalizarea, este la îndemâna oricui să răspundă!​

Realizator: Camelia Moise